Ce este mai important? Să încerci să fii pe placul a cât mai multă lume sau să faci în aşa fel încât la sfârşitul unei zile să poţi trăi tu cu tine, cu deciziile pe care le-ai luat, cu vorbele pe care le-ai spus?
Azi am hotărât să “bat în cuie” faptul că niciodată nu voi putea mulţumi pe toată lumea din jurul meu…Dacă e nevoie îmi imprim asta pe un tricou sau îmi fac un magnet de pus pe frigider…
E aşa o povară să încerci mereu să te ridici la aşteptările celorlalţi pentru tine sau să încerci să placi unui număr cât mai mare de persoane! În fond, “dacă am trăi după părerile celor din jur, la ce bun să mai avem propriile păreri?”* Ştiu de ce: pentru că nu trăim izolaţi, ci într-o comunitate în care, dacă fiecare ar face ce ar vrea, s-ar ajunge la haos…
Ei, nu e cazul să mergem atât de departe…Cred doar că suntem îndreptăţiţi (suntem suficient de maturi, de experimentaţi, de libertini sau invocaţi voi orice alt motiv…) să facem lucrurile şi “our way”. Dacă greşesc procedând aşa, caut vinovatul în oglindă; dacă am dreptate, mă simt bine în pielea mea, fără să devin trufaşă. Oricum ar fi, acumulez experienţă.
* Replică din filmul “A good woman“.
Condusa de primul impuls as raspunde categoric: “pe placul meu”, dar tare mi-as dori sa stiu si cum se pune in practica acest “pe placul meu”. Vreau sa cred insa ca sunt inca “prea mica” pentru a simti asta si ca toate se vor intampla la momentul lor…probabil cel potrivit pentru mine si cei din jurul meu! Si unde mai pui ca a face pe placul meu ar putea include doar a merge in Cluj sau la mare oricand am chef!?;)
Sa luam lucrurile totusi putin mai profund! Fiecare dintre noi si-a dorit macar o data sa se dezvolte intr-o societate fara reguli. Nu cred insa ca regulile sunt o problema in a trai “pe placul nostru” ci doar noi – cei din jurul celorlalti si ceilalti – din jurul nostru. Noi, pentru ca stim sa judecam, pentru ca ne place sa credem ca avem dreptul asta si ne palce sa ne bucuram cand “moare capra vecinului” si uite incet, incet se formeaza un cerc vicios in care astazi “moare capra vecinului”de la 5, maine cea a celui de la 2, pana cand intr-o zi moare a noastra. Atunci urmeaza incercarea noastra de a lua decizia corecta. Oare vom lua hotararile pentru binele nostru sau pentru cel al intregii societati? Ne vom gandi ce efect va avea decizi noastra asupra celor din jur?
Putini sunt insa cei care reusesc sa traiasca “pe placul lor” si cred ca aceia au fost destul de puternici sa infrunte includerea in diferite categorii: nesimtiti, drogati, alcoolici, etc. sau au hotarat sa se retraga singuri…in mijlocul necunoscutului.
Fiecaruia dintre noi a gandit insa, macar o data si “Uita-te si la ala/aia cum e imbracat/-a!”…o fraza m-a facut sa lupt cu tentatia remarcilor de genul celei anteriare: “Niciodata nu putem judeca viata celorlalti, pentru ca fiecare isi cunoaste propria durere si renuntare. Una este sa crezi ca esti pe drumul cel bun, alta e sa crezi ca drumul tau e unic” – si as adauga un – “si drept”. So…just think twice!
De: Alexandra pe 10 decembrie 2007
la 00:07
daca ar fi sa ne luam dupa capul nostru de oameni de fiecare zi.. primul impuls ar fi sa facem dupa cum ne taie capu’ … insa daca stam putin si ne gandim, a zecea porunca a decalogului zice clar: “Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti”, … nu-i asa??? Ma folosesc de acest dicton chiar cu riscul de a parea habotnic in ochii unora si al altora… suntem democrati si avem dretul la libera opinie, nu?? … dar nah, stiti vorba aia care zice ca “gura lumii numai pamantul o astupa”.. inchei aici paranteza, chiar nici nu stiu de ar trebui sa ma justific din acest punct de vedere in fata cuiva..
la urma urmelor cred ca totul se rezuma la iubire, si nu ma refer la acea iubire fizica(sau ma rog aproape fizica…) care poate sa apara intre doi oameni…. ci la un alt fel de iubire, acea iubire divina pe care o are dumnezeu pentru fiecare dintre noi… si pe care si noi ar trebui la urma urmelor sa o avem fata de fiecare dintre semeni… La urma urmelor .. de unde porneste aceasta nevoie a oamenilor, fireasca prin cadere, de a place cu orice pret in ochii lumii, chiar cu pretul uitarii a ceea ce inseamna a fi impacat cu sufletul… Nevoia aceasta este cat se poate de fireasca inca de cand a muscat Eva din marul stramosilor.. si ea devine din ce in ce mai acuta pe masura ce fiecare dintre noi devine unic .. si deci in consecinta tot mai meinteles de restul lumii.. cred ca e destul deocamdata…atat vreau sa mai zic, ca din aceasta nevoie de a fi pe placul lumii deriva si cuvantul “a fi la moda”, subiect discutat si pe blogul meu .. repet, cu riscul de a fi obsedant, cele de mai sus sunt doar PAREREA MEA!!
De: djbear pe 10 decembrie 2007
la 20:33
Prefer sa ma simt bine cu mine si cu constiinta mea. Cu siguranta se vor mai gasi oameni in lumea asta care sa gandeasca intr-un mod asemanator cu al meu asa ca nu am de ce sa fiu falsa pentru a intra in gratiile tuturor. Cred ca m-as minti pe mine asa.
De: adelix pe 10 decembrie 2007
la 21:21
Hmm.. e o tema cu tais dublu, si multi ( de fapt fiecare ) o interpreteaza animat de propriile convingeri si experiente.
Si ca sa intregesc lantul urmat de commenturi: “Pentru mine ideala e calea de mijloc, feel good in my skin without forgetting the others feelings. ”
ps. da vreau o societate *aproape* fara reguli, atata timp cat regula principala e morala ( dar numai daca toti o respecta ).
De: Cristian M pe 10 decembrie 2007
la 22:30