Leapşa numărul 2… tot mi-a gâdilat orgoliul 
, la fel ca prima. Deci prietenii fac şi asta: îţi hrănesc orgoliul…hmm…
Dar să nu mă îndepărtez prea mult de subiect. Dănuţ vrea să ştie cu cine şi unde îmi petrec sărbătorile.
Uşor de ghicit dacă e să judecăm după postul Acasă. Da, îmi petrec sărbătorile acasă, unde şi aşa ajung rar. Cu cine: cu cei mai dragi omuleţi din viaţa mea. Ştii, mi-am dat seama că dragostea familiei tale nu variază niciodată. Familia ta nu te iubeşte azi mai mult şi mâine mai puţin, în funcţie de lungimea părului, numărul de kilograme sau în funcţie de salariul pe care îl ai. Şi tocmai acestă constanţă dătătoare de linişte mă face să mă simt bine acasă. O să stăm la masa de Crăciun, o să primim colindători, o să cântăm colinde, o să vină Moşu’…
Cred că Sărbătorile din acest an arată pentru mine aşa cum mi-am dorit.
Într-o zi o să vreau să mă găsească Moş Crăciun în braţele Omului meu drag, în faţa unui şemineu, undeva într-o cabană din cine ştie ce vârf de munte, iar pe fundal să se audă nu Joy to the world ori Silent Night, ci “Can’t help falling in love with you”, ştiţi voi, cea cu “Take my hand, take my whole life too…”.
Aşa, ca într-o reclamă la Jacobs Kronung, gândită special pentru Sărbători.
Ca să nu rup lanţul, dau leapşa mai departe Irinei, lui Mihai şi Steluţei.
Postat in Fursecuri
