Mai mult decât oricare altă sărbătoare, Crăciunul naşte în noi dorinţa de a fi mai blânzi, mai calzi, de a iubi mai intens, de a o arăta mai des. Nu ştiu cum se face, dar cu siguranţă aşa este!
Nu este un moment ideal pentru dragoste şi apropiere… sunt binevenite oricând. De Crăciun, însă pare că totul se amplifică.
“În viaţă există momente când Dumnezeu trage un macaz cosmic, mişcând şinele de sub picioarele noastre, aruncându-ne în direcţii noi, necunoscute. În astfel de momente, doar două lucruri sunt certe: că cel mai bine e să nu ştim ce se află înaintea noastră şi că nu ne putem întoarce”*. Cu toţii trecem prin astfel de clipe. De aceea, pentru mine în acest an, Crăciunul vine atunci când aveam cel mai mult nevoie de el… Îmi lipseau liniştea şi tihna pe care le aduce cu sine, îmi lipseau zâmbetele şi pauza pe care o pune în goana zilnică…
Aveam nevoie să aflu că dragoste există pretutindeni (nu doar acolo unde râvneam eu să fie) şi că ea există sub forme infinite (nu doar aşa cum mi-o imaginam eu). Îţi mulţumsc, Teo, pentru că ne-ai frecat obrajii cu zăpadă (citeşte aici), doar-doar ne-om trezi şi ne-om aminti că de fapt iubire este tot ce vrem să primim şi tot ce avem de dăruit.
Minunile de Crăciun chiar există! Sună a slogan publicitar? Ei bine, avem voie să credem (în) ce vrem, dar să nu vă miraţi dacă în acest an veţi găsi sub brad minunea voastră. 
Crăciun Fericit!
*Citat din cartea lui Richard Paul Evans- Floarea-soarelui.
Postat in Aburi de cafea
