Etichete

,

Teama de intuneric, teama de spatii inchise, teama de a nu ramane blocat in lift, da, iata cateva „temeri” ale muritorilor de rand… In termeni medicali: fobii. Cred ca termenul are atat pentru psihiatru, cat si pentru omul de pe strada aceeasi semnificatie: frica extrema, groaza de necontrolat, determinate de prezenta unui obiect sau de o situatie anume.

Citesc zilele trecute in Bolero* ca Johnny Deep este inspaimantat de vederea unui clovn, in timp ce pe Nicole Kidman o ingrozesc fluturii. Da, normal, fobii pe masura „posesorilor”.

Gasesc si statistica: 50% dintre persoanele adulte de pe Glob sufera de o anumita fobie (conform revistei „Sana„). Exista cate o fobie pentru aproape orice, dincolo de renumita „claustrofobie” de care multa lume a auzit cu siguranta. De fapt, cele mai ciudate neologisme de la fobii au luat nastere. Iata cateva exemple: acrofobie (teama de inaltime), ailurofobie (teama de pisici), antofobie (teama de flori), pogonofobie (teama de bărbi), pteronofobie (teama de pene si fulgi), gefirofobie (teama de a trece peste ape), dromofobie (frica de a nu se intampla o nenorocire la traversarea strazii) etc. Tot atatia termeni cate temeri.

Temerea mea a fost insa daca nu cumva si noi, jurnalisti in devenire, „ce lucram cu vorbele”, asa cum ni s-a spus inca din primul an de facultate, nu am putea dezvolta „o fobie”: fobia de Word sau fobia de masinatiunile din politica despre care scriem adesea. Si iata ca am gasit fobia ce ne „paste”: se numeste „hipopotomonstrosesquipedaliofobie**” si nu este, asa cum s-ar parea din structura cuvantului, teama de hipopotami. Este frica patologica de cuvinte lungi. Fobie greu de pronuntat, dar si mai greu de indurat. Ce bine ca avem prescurtari pentru „etcetera” si ca nu trebuie sa folosim zilnic „sternocleidomastoidian”.

* Revista Bolero, noiembrie 2007, pagina 25.

** Reader’s Digest Romania, octombrie 2007, pagina 132.

Anunțuri