Se spune că acasă este acolo unde îţi este sufletul…

Pentru mine, acasă este la capătul a 8 ore de mers cu Acceleratul 1654. Acasă este locul la care mă gândesc ori de câte ori sunt obosită sau dezamăgită, locul unde ştiu pot să fug şi să mă ascund de fiecare dată când pur si simplu nu mai vreau.

Acasă este linişte, este mama care îţi aduce şosete groase ca să nu îţi fie frig, este locul care te primeşte aşa cum eşti.

Am găsit acasă o iarnă ca în poveşti, cu zăpadă pufoasă, numai bună pentru făcut îngeraşi (ştiţi voi…te laşi pe spate într-un morman de omăt, că aşa se zice fain în Bucovina, apoi te apuci să dai zdravăn din mâini şi picioare şi te ridici cu grijă ca să nu laşi urme şi să strici „opera”).

Acum două luni, peisajul era încă verde şi cerul era limpede. Astăzi, doar alb, un alb strălucitor. Nu spun că miroase a alb (pentru că am fost foarte cârcotaşă şi am facut haz când am auzit prima dată expresia în reclama la Dero Activ parcă…). Cu siguranţă, însă, miroase a iarnă.

Septembrie 2007, Bucşoaia, Suceava.

acasa-toamna2.jpg

Decembrie 2006

dsc02724.jpg

Decembrie 2007

p1060243.jpg

Nu am de ce să mă plâng: din faţa căminului C din Grozăveşti până Acasă sunt exact 497 de km. Mă gândesc însă la zecile de mii de români de peste hotare ce vor veni acasă de Sărbători. „Generaţia de afară”: Irlanda, Franţa, Canada, Italia, Marea Britanie, Portugalia, poate şi SUA. Al XLI-lea Raport Censis, prezentat la Roma pe 7 decembrie 2007, atestă faptul că anul trecut în Italia erau 342.200 de români. Îmi este greu să cred că cel puţin trei sferturi dintre ei nu îşi doresc să se întoarcă în ţară măcar acum, de Sărbători, şi că o jumatate nu o şi fac. Distanţa Roma-Bucureşti: 1 161,22 kilometri, Roma-Cluj-Napoca: 1 058,28 kilometri, Roma- Iaşi: 1 353,90 kilometri.

Iată de ce eu, cu cei 497 de kilometri ai mei până acasă, sunt o norocoasă.

Anunțuri