Etichete

, ,

Cea mai mare curiozitate a spaniolilor in ceea ce ma priveste a fost „unde am invatat spaniola?”.  Trompele lui Eustache din urechile mele au devenit alergice la intrebarea asta…  Am hotarat sa raspund sec: „Din telenovele” pana voi fi auzit altceva mai istet si original.  Adica, serios, alta curiozitate despre studentu´ roman venit in tara ta nu ai?

Eiii, dar din ciclul: „Ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa te plezneasca peste ochi”, am fost intrebata la un moment dat- si fara sa aud mai intai „De unde stii spaniola?”- care este cuvantul meu preferat in castellana. Pauza de cateva secunde. Cum sa fi anticipat o asemenea intrebare?

Imi amintesc ca in liceu a trebuit sa scriu un referat la engleza despre cuvantul care imi place cel mai mult. Si am ales atunci „serendipity„. (Apropo de asta, imi dau seama ca imi este tare dor de vremea referatelor, de perioada tezelor si de liceu…cred ca totul era mai simplu atunci). Mi-a iesit un text de 2 pagini si 4 randuri despre acest cuvant.

Inca nu stiu care este cuvantul cel mai drag auzului meu din romana. Greu de ales. Ar putea fi cozonac sau minune, puf, ciocolata, mama, inorog, miere. Ar putea foarte bine sa fie „ploaie”, pentru ca il rostesti cu o leneveala tandra a limbii, sau ” pişcăcios” pentru gustul de sampanie pe care ti-l lasa in gura.  Nu imi este clar daca vorba cea mai draga este aleasa pe datorita semnificatiei sau pur si simplu datorita sonoritatii. Cred ca este o combinatie intre cele doua.

De acord, viata mea si a celor din jur poate continua linistita si fara sa ma hotarasc care este cuvantul meu preferat. Asa cum mi-am dovedit ca pot trai bine-mersi si fara sa stiu daca lumina din frigider este aprinsa tot timpul sau se aprinde numai cand deschid usa, dilema pe care o aveam pe la 4 ani.

Am raspuns „Manantial” („izvor”).

Anunțuri